Ce sa caute o lampa din secolul al XIX-lea pe noptiera unui pat proaspat achizitionat de la cea mai de fite firma de mobila?! Sau o lada de zestre dintr-un sat din Buzau intr-un living modern din Bucuresti? Ori un covor tesut la razboi in Moldova pe parchetul exotic dintr-o casa mobilata in sticla si inox?

Daca o sufragerie demodata, din anii ,60, nu mai cadreaza azi cu stilul nostru de viata, plasarea unui obiect vechi in mijlocul unei case amenajate dupa cele mai noi reguli de design nu numai ca se poarta, dar da si bine in ochii musafirilor. Arata ca proprietarul are gust, iar daca obiectul este veritabil si nu unul „nou antichizat” se cheama ca omul are si suficienti bani ca sa-si sustina gusturile.

Portret de cunoscator

O definitie neobisnuita am obtinut de la o doamna in varsta care admira intr-un magazin de antichitati un postament din portelan facut in Imperiul Austro-Ungar: „Este un obiect inutil si foarte frumos tocmai din cauza asta. Se asorteaza cu casa, dar si cu stapanul casei”.

Obiectele de arta vechi sunt elemente de personalizare a unei locuinte, dar si o metoda sigura de investitie pe termen lung. Adrian Boeriu, de la Galeria de arta Zambaccian, recunoaste ca mare parte dintre clientii care-i calca pragul cumpara pentru „tezaurizare”.

„Foarte putini sunt cei care vin pentru amenajari interioare si, de regula, sunt designeri in cautarea unor obiecte pentru amenajarea diferitelor case”, explica Boeriu. Nu este un secret ca portretul robot al unui iubitor de antichitati are trasaturi de persoana educata, cu simt artistic, dar e completat in ultimii ani si cu tuse groase de roman parvenit, care cumpara arta la kilogram, pe criteriul: scump, mare si colorat.

Lazile de zestre se intorc

Gustul romanilor in materie de obiecte vechi oscileaza intre nationalism si cosmopolit. Unii prefera sa-si impodobeasca peretii ori canapelele cu saluri indiene sau evantaie japoneze. Altii raman la stergarele romanesti sau la farfuriile din lut ars.

Restauratorul de mobila Ovidiu Vasii spune ca, in Romania, „cunoscatorii cer lucruri valoroase, Biedermaier, Louis Filip. Dar acestea au devenit raritati, prin urmare se fac copii”. Intoarcerea la origini a deschis calea comertului cu lazile de zestre aduse de prin podurile de la tara si restaurate ori facute acum si antichizate.

Vasii spune ca, la categoria lazi de zestre si bancute taranesti, exportul batea productia pentru piata interna pana acum cativa ani, cand si romanii au inceput sa se orienteze din nou spre arta veche romaneasca si sa prinda gustul stilului rustic. „Am cam saturat piata externa cu lazi de zestre romanesti, acum le vor romanii”, remarca Vasii.

Recomandari

Greu de spus cum deosebesti un obiect veritabil de o copie. Vechimea, de regula socotita de la 50-100 de ani in sus, se verifica in diverse moduri. La mobilier, de exemplu, se vede pe spatele sertarelor. In afara vechimii mai conteaza frumusetea si finetea executiei.

Inainte de a-l cumpara, este bine sa cereti cat mai multe date despre obiect: vechime, daca a mai fost reparat, daca face parte dintr-o serie. Regula nescrisa ar fi aceea ca, daca ai un obiect vechi, trebuie sa-i creezi in casa un loc special, pe masura statutului sau.

El nu poate fi amplasat oriunde. „Cand completam un interior actual cu o piesa de valoare, din alta generatie, trebuie sa-i cream mediul ei, adica o vopsea patinata pe peretele pe care se proiecteaza, de exemplu, si mici decoratiuni contemporane cu ea”, recomanda designerul Oana Nasta.

„O lada de zestre poate fi completata cu o dantela sau o broderie din borangic, lasata „neglijent” sa iasa din lada. In dormitoarele moderne si-au gasit locul bancutele taranesti din lemn pictat, pe care sa-ti lasi hainele inainte de culcare. Aspectul lor poate fi completat cu cateva perne cu motive populare”, este de parere Oana Nasta.

www.evz.ro