Primaria Capitalei vrea sa toarne in beton si sa puna intre diguri o idee veche de 126 de ani: canalul navigabil Bucuresti-Dunare. Daca maine ar fi reluate, lucrarile ar putea fi gata in vreo cinci ani, estimeaza viceprimarul general al Capitalei, Razvan Murgeanu, cel care, in anii ‘80, a lucrat efectiv la amenajarea canalului.

Cei aproximativ un miliard de euro necesari ar putea veni de la investitori privati, interesati sa exploateze canalul pentru o perioada.
Portul ar deveni parte a sistemului integrat de transport, care mai presupune construirea a inca un aeroport in sudul orasului.

O idee invinsa de recesiune in vremea regatului, poreclita ca fiind "megalomana" la inceputurile tranzitiei, ar putea fi numita acum simplu: necesara.

Santier in destramare

In urma cu douazeci de ani, bucurestenilor li se construiau doua porturi: pe Dambovita, la Glina, si pe Arges, in comuna 1 Decembrie din actualul judet Ilfov. Erau parte a unui proiect inceput in 1986 si condus de inginerul Constantin Avadanei, "tatal" canalelor Dunare-Marea Neagra si Poarta Alba-Midia Navodari.

Proiectul, finalizat pana la Revolutie in proportie de 70%-75%, mai prevedea amenajarea a cinci noduri hidrotehnice pe Arges, la Oltenita, Budesti, Gostinari, Copaceni, Mihailesti-Cornetu si a unui alt port - la Oltenita, la capatul unei cai navigabile de 73 de kilometri.

Prima schita fusese insa intocmita in 1880, in 1927 fiind adoptata chiar o lege privind construirea canalului Arges-Bucuresti-Dunare. Recesiunea economica din urmatorii ani facea ca ea sa nu fie aplicata.

Cousteau ne-a facut "bogati"

"Am aflat in 1990, atunci cand toata lumea a spus ca ideea este una megalomana. Stiam de fapt de mai demult ca era de pe vremea regelui, dar voiam sa verific, asa ca am mers la Biblioteca Academiei. Am gasit chiar si salariul inginerului Dimitrie Leonida, cel care trebuia sa proiecteze lucrarea, care era de 200 de lei aur", spune zambind Constantin Avadanei.

Isi aminteste ca atunci cand a fost numit sef de proiect, i s-a spus doar: "Fii atent. Si fii foarte exact". In 2006, el lucreaza inca la etajul sase al Ministerului Transporturilor. Nu este omul care sa insire istorii romantate, discuta inginereste, in cifre. Se revolta doar in tacere ca munca lui se prabuseste sau ajunge la fier vechi.

Inginerul deseneaza senin un traseu pentru calatorul curios: "In Portul 1 Decembrie se vad niste garduri rupte, o linie de cale ferata abandonata, apoi cateva cladiri daramate, un bazin colmatat si plin de stufaris".

Si mai spune ca, in 1991, atunci cand Jacques Yves Cousteau facea celebra sa calatorie pe Dunare, a aterizat cu un elicopter si pe platforma de la 1 Decembrie. Paragina nu era pe atunci, iar exploratorul a zis: "Domnilor, trebuie sa fiti foarte bogati daca va permiteti sa abandonati o lucrare adusa in acest stadiu".

www.evz.ro