Evolutia camerei principale a romanilor a avut mai multe etape. In anii ‘60 se purta masa pe mijloc, in anii ‘80 au aparut bibliotecile pe tot peretele, iar acum se tinde catre minimalism. Masa monumentala de mijloc, comoda cu trei usi si incrustatii florale in colturi, recamier cu tapiserie asortata la scaunele mesei, vitrina cu bibelouri primite cadou de la colegi, biblioteca si, neaparat, oglinda tip venetiana, cat tine peretele, deasupra comodei.

De cheile infipte in usile comodei atarnau ciucurasi crosetati. Sub cristalurile ce protejau masa si comoda stateau strivite, intre curatenia de Paste si cea de Craciun, macrameurile. Pe recamier se odihnea un macat tesut in razboi, la tara, care nu se potrivea decat la culoare cu covorul persan de la picioarele mesei.

Camera „de primire”

In sufrageria asta, care ar zbarli parul pe ceafa oricarui designer modern, au luat masa duminica si s-au uitat la televizorul alb-negru generatii intregi de romani. Mobila masiva, din lemn de brad, era mai accesibila clasei muncitoare si se facea la comanda. Iti rupea oasele daca voiai s-o mai muti din cand in cand, dar era trainica si se pregatea sa fie „zestre pentru aia mica”.

Masa mare, cu picioare de mamifer, se deschidea pentru 12 musafiri la sarbatorile onomastice ale familiei. Comoda adapostea fara exceptie serviciul de portelan al gospodinei, cu supiera si zeci de farfurii asortate, tacamurile din inox (argintaria nu se mai purta de la burghezia scapatata incoace) si fetele de masa apretate, cu ajur pe margini. Asta a fost sufrageria copilariei noastre.

Schimbare de generatie si design

Mama s-ar fi mandrit si azi cu mobilierul pentru care a platit cateva zeci de ani rate la CAR. Dar in anii ‘80 au inceput sa apara bibliotecile pe tot peretele, cu loc pentru TV si bar, element de pierzanie in care se adaposteau, ascunse de ochii curiosilor, sticlele de whisky si pachetele de Kent pentru doctori.

„Placaj! Ce, asta e mobila ca pe vremea mea?!”, a etichetat tata noua achizitie. Recamierul a fost inlocuit cu o canapea extensibila din plus, pe care nu si-a mai gasit loc macatul taranesc. Masa de mijloc a fost si ea exilata la tara, lasand locul gol in casa, pentru petrecerile de majorat ale copiilor.

O masuta joasa si doua fotolii, plasate la extremitatile canapelei, au facut casa buna cu televizorul color, cumparat pe baza de lista de asteptare. Covorul a ramas acelasi, doar sufrageria s-a pensionat, la fel ca mama. La casa ei, cea mica primeste musafirii in living. De fapt, este tot o sufragerie, dar organizata in doua spatii: unul pentru conversatie si unul pentru luat masa.

Amenajarea este minimalista: o canapea, un fotoliu, o masuta joasa intre ele, televizorul, o alta masa inalta si patru scaune. In rest, doar cateva rafturi si dulapioare pe pereti, organizate ca intr-un joc geometric de volume. Si-a comandat mobila la o firma care i-a facut-o dupa o poza dintr-o revista italiana, dar viseaza la una de calitate, de la Ikea.

Purificare

Se tinde catre echilibru. „Sufrageria este pur si simplu purificata de linii si forme inutile”, explica arhitectul Eduard Chis evolutia amenajarii principalei camere. „Romanii si-au schimbat stilul de amenajare pentru ca noua generatie percepe tendinta minimalista ca pe o moda. Exista tineri care isi permit un credit si care se simt bine cu o amenajare care sa degaje echilibru.

Chiar daca nu este dusa pana la final, intentia este benefica pentru ca va curata interiorul de lucruri care se compuneau in anii trecuti intr-un mod nefericit”, adauga el. Si pentru ca biblioteca era cel mai mare corp de mobilier, chiar la aceasta s-a referit arhitectul: „Ceea ce era in anii trecuti o biblioteca masiva s-a transformat treptat in doar cateva rafturi si se tinde catre introducerea lor in peretii casei”.

www.evz.ro