Romania e impinzita de vile, de case de protocol si de vinatoare. Plus una, gigantica, a Poporului. Toate, pentru confortul cuplului dictatorial.

Imaginea lui Nea Nicu a ramas in memoria autohtona aceea a unui megaloman. Colectionar inrait, Ceausescu a reusit sa-si cladeasca un "imperiu" al vilelor de protocol si al caselor de vinatoare.

Frica animalica

Istoricul Marius Oprea considera ca Ceausescu era incurajat in cupiditatea sa de catre reprezentantii fiecarui judet, care, de teama de a nu fi destituiti din functii, amenajau in nestire spatii care sa satisfaca cerintele "iubitului cirmaci". "Vilele erau construite din obedienta structurilor teritoriale ale partidului fata de Ceausescu.

Le era o teama animalica de el, ca nu cumva sa vina si sa spuna ca nu-i plac", spune Oprea.

Suete cu Tito

Mehedintiul gazduieste doua dintre vilele de trista amintire. In momentul de fata, una dintre resedinte, care fusese initial muzeu, si-a reluat activitatea culturala. "In ’77 a fost transformat in casa prezidentiala timp de doua saptamini.

Ceausescu, care a fost acolo o singura data, la o intilnire cu Tito, a fost nemultumit de galagia din centrul orasului si a cerut sa se construiasca o alta casa la periferie", spune directoarea Maria Balaceanu despre cladirea aflata acum in patrimoniul Consiliului Local.

Dallasul Ardealului

In Alba-Iulia, fosta vila de protocol a devenit dupa revolutie sediul PD, iar in 2001 a fost retrocedata. "Dictatorul nu-i prea avea la inima pe locuitori si nici ei nu prea il agreau. Inainte de revolutie, un angajat al «UM Cugir» incercase sa scoata o arma in bucati din intreprindere pentru a-l asasina. Securitatea a dejucat acest plan", spune Ioan Hantulescu, redactor la ziarul "Unirea".

Clujenii au fost mai entuziasti in a construi spatii agreabile pentru Ceausescu. "Avem in administrare patru case de protocol, toate pe aceeasi strada, situate una linga alta. Acum sint sediile unor partide, scoli sau cluburi universitare, dar sint revendicate", spune Liviu Miclaus, directorul Regiei Autonome de Administrare a Protocolului Patrimoniului de Stat (RAAPPS) Cluj.

Moldova vinatoreasca

Vila "Stroiu" din Galati a fost vizitata de Ceausescu numai de patru ori: "S-a tras special linie ferata pina in comuna Balasesti, pentru a usura accesul, si s-a turnat asfalt. In acea perioada, nu statea nimeni altcineva acolo decit familia si un angajat care se ocupa cu intretinerea", spune Popa Bogdan, directorul Directiei Silvice.

Constructii durabile

Mai norocoase decit celelalte, o serie dintre fostele case de protocol sunt exploatate de actualii guvernanti. Cele 14 vile cu nume de flori si arbori, construite pentru fostul dictator in statiunea Neptun, sunt acum clasificate oficial la patru stele. O mare parte dintre ele au fost privatizate; restul apartin RAAPPS.

Actualii guvernanti nu ezita sa-si faca acum concediile acolo, cu atat mai mult cu cat zona este foarte bine pazita. Zona Peles, in care aveau acces doar personalul de serviciu si cei care pazeau complexul Peles, si-a pastrat si acum acelasi profil, fiind destinata exclusiv intilnirilor de protocol.

Complexul Furnica si Mara sint in continuare destinate demnitarilor, in timp ce Foisorul ofera acces doar presedintelui, prim-ministrului si presedinteluiSenatului.

O lacomie care se perpetueaza

Aviditatea "taticului" este explicata de "catavencul" Cornel Ivanciuc ca fiind din cauza frustrarii omului sarac, "in linii mari aceeasi pe care o intilnim azi la noii imbogatiti. Ceausescu incerca sa-si compenseze frustrarile.

Cum Elena s-a ambitionat sa aiba sute de haine din blana de animale exotice, colectii de bijuterii, Ceausescu avea colectii de sepci, pantofi si arme de vinatoare, iar impreuna au facut colectii de case de protocol si de vinatoare".

Si istoricul Stejarel Olaru crede ca aceste comportamente ale secretarului general si ale "supusilor" sai sint specifice unui regim dictatorial, cu stereotipiile aferente. "Sluga isi ingrijeste stapinul fara a avea vreo limita, in ideea de a fi mentinut intr-o pozitie din care poate avea beneficii", conchide istoricul.


Cotidianul