Faptul ca preturile la terenuri urca, si tot urca, nu mai reprezinta pentru nimeni o noutate. Odata saturata zona urbana si proximitatea marilor orase, a prins viteza si pretul la terenuri agricole, fara veleitati de transformare rapida in intravilan sau macar scoatere din circuitul agricol.

Faptul ca polul de interes se muta incet incet catre sate se poate observa si din anunturi vanzari de la mica publicitate, din cotidiane centrale si locale. Daca pana acum de vanzare de terenuri agricole se ocupau proprietarii, eventual cu ajutorul primariei daca acestia erau plecati din zona rurala, mai nou se remarca existenta intermediarilor.

Acesti intermediari sunt impartiti si ei in doua categorii. Avem pe de o parte agentii imobiliare, care trateaza cu proprietarul si ii gasesc clienti dar si speculatori de profesie care scot bani frumosi profitand de conjunctura favorabila.

Un moment propice pentru aceasta a doua categorie de intermediari il constituie seceta prelungita din aceasta vara. Taranii care au in exploatare mici terenuri masurabile in cateva hectare, poate chiar mai putin, sunt din ce in ce mai tentati sa vanda parcelele care in loc de profit le aduca numai munca. Si cum agricultura noastra e preponderent de subzistenta iar uneltele de lucru sunt demne de anii ´70 e clar ca numarul celor care vor sa scape de calvar (fara a se gandi insa ce vor face dupa ce banii luati azi se vor termina) e in crestere.

Asa s-a ajuns la situatia in care vedem la rubrica vanzari imobiliare terenuri pe care se cere 10-15 euro/mp iar la cumparari unele din aceeasi zona cu 3-5 euro/mp, ambele categorii purtand acelasi numar de telefon pentru apelant. Care nu este nici pe departe o agentie, ci un intermediar cu veleitati de dealer, care ruleaza banii lui sau al clientilor. Iar persoanele respective castiga chiar mai mult decat proprietarul.