Casa Regala si-a dovedit inca o data nobletea venind cu oferta ca, dupa retrocedare, Domeniul Peles (inclusiv Palatul Elisabeta din Bucuresti) sa poata fi rascumparat de stat contra sumei de 30 de milioane de euro, urmand ca Pelesul sa ramana in circuitul turistic, iar Palatul Elisabeta sa devina muzeu al regalitatii.

Este o solutie avantajoasa pentru ambele parti. Casa Regala primeste o suma consistenta, cuvenita si, pe de o parte, evita ca mai tarziu sa intre, eventual, in diverse tranzactii imobiliare care n-ar cadra cu blazonul, iar, pe de alta parte, pune o importanta piatra de temelie la restituirea adevarului istoric. Statul roman ramane in posesia unor obiective istorice si turistice de prim rang, la pret rezonabil.

Din pacate, nu acelasi lucru se poate spune despre retrocedarea Castelului Bran, unde viitorul e incert. Trecem peste faptul ca Branul nu e ctitorie a Casei Regale, ci a apartinut comunitatii locale din 1377, pentru ca abia in 1920 sa fie donat Reginei Maria, intr-o anumita conjunctura istorica. Dar actele sunt acte si legea trebuie respectata.

Numai ca autoritatile sunt datoare sa negocieze, iar pretul Castelului Bran, comparativ cu cel al Domeniului Peles (inclusiv Palatul Elisabeta din Herastrau), este strident mai mare. Sa trecem si peste alte neclaritati legate de investitiile statului roman, trecute si viitoare(?), in consolidarea si intretinerea castelului.

Branul este cel mai cunoscut obiectiv turistic al Romaniei dincolo de granite. Ca a stat sau nu Dracula in castel n-are importanta, din moment ce un secol i s-a facut reclama gratuita, iar turistii straini au inceput sa vina in numar tot mai mare.

Printul Dominic de Habsburg, bine americanizat, dupa cateva amintiri din copilarie caznite, a dovedit o autentica atitudine de businessman, eliberata de nostalgii patriotice. Ce va fi peste trei ani chiar nu poate sti. Daca statul vine cu o oferta interesanta - bine, dar la fel de bine poate veni si vreunul dintre magnatii de mucava autohtoni.

Daca amanta vreunuia se satura de supermasini, ori de videoclipuri, ori de roluri prin diverse filmulete si vrea castel? E posibil? Este. Si ne trezim ca obiectivul turistic cel mai cunoscut al Romaniei (care si-asa nu se poate lauda cu ceva mai acatarii - deocamdata, cel putin) devine cuibusorul unor papagali cu purcoaie de bani.

Trista perspectiva. Cea mai mare nenorocire abia urmeaza. Retrocedarile cu pricina par a fi anume gandite pentru ochii strainatatii. In tara, zeci de mii de fosti proprietari sau de urmasi ai acestora inca se zbat sa-si ia casele ori pamanturile inapoi.

Pe de alta parte, o sumedenie de borfasi, in complicitate cu autoritati corupte, au obtinut prin falsuri grosolane siruri de proprietati sau au pus la punct mecanisme de santajare a fostilor proprietari pentru a le umfla imobilele la pret de nimic. Din punct de vedere legislativ, nici stanga, nici dreapta n-au facut mare lucru.

Ori nu s-au vrut retrocedarile pentru ca vilele de lux sa ramana la fostii securisti si nomenclaturisti, ori s-au dat legi aiurea, care nu se pot aplica, motiv pentru care acum se clocesc diverse smenuri de mare amploare pe spinarea nou-creatului fond "Proprietatea". Cei care vor pierde cu siguranta vor fi tot adevaratii proprietari.

Cat priveste proprietatea statului, adica a intregului popor si a fiecarui roman in parte, aceasta a fost jefuita la greu de aceiasi mari ticalosi cu spate politic. Nici unul n-a raspuns in fata Justitiei, chiar daca exista si legi, si acte care i-ar putea trimite sa infunde puscariile.

Dupa cum se vede, dincolo de cele cateva retrocedari de senzatie, in lumina reflectoarelor, la 17 ani de la revolutie, in Romania, proprietatea ramane, vorba batranului politruc, un simplu "moft".

www.romanialibera.ro