Citeam deunazi ca, in tot iuresul cresterii de preturi la case, apartamente si terenuri, apar si unele tendinte descendente, ca exemplu fiind dat "cartierul de lux" din Baneasa - Iancu Nicolae. Expresia "de lux" merita un comentariu aparte. Intr-adevar, multe din vilele de acolo sunt veritabile bijuterii imobiliare daca ar fi sa le evaluezi pe fiecare in parte.

Cartierul insa e o monstruozitate. Si nu numai acela, ci multe alte locuri din marginea Bucurestiului, unde au rasarit peste noapte o puzderie de vilisoare sau chiar minicartiere. Pe fondul unei indolente si incompetente crase a autoritatilor, initiativele imobiliare s-au extins rapid si intr-un haos total.

Neexistand planuri clare de dezvoltare a respectivelor zone, nu s-a facut absolut nimic in ceea ce priveste infrastructura. Drumuri au ramas fostele ulite inguste si pline de hartoape, apa se extrage din putul sapat langa fosa septica a vecinului, cel mai apropiat magazin e cel din benzinaria aflata la cativa kilometri departare, cat despre alte facilitati comerciale, educationale etc. in zonele respective, nici vorba.

Pretul terenului fiind tot mai ridicat, viloaiele s-au inaltat practic fereastra in fereastra, asa ca nici macar o minima intimitate nu exista. Constructorii si beneficiarii lor nu pot fi invinovatiti. S-au descurcat cum au putut. Autoritatile n-au miscat un deget. Doar au dat din clampa si s-au ocupat de afaceri si de spagi.

Dezvoltarea postrevolutionara a Capitalei s-a facut haotic, rezultatul fiind aparitia unor hidosenii urbanistice. Din nefericire, chiar si in cartierele vechi si elegante, incompetenta edililor a permis aparitia unor monstruozitati din beton si sticla, intr-o stridenta izbitoare fata de cladirile vecine.

Haosul imobiliar este in foarte mare masura consecinta nerezolvarii problemei cu proprietatea. Am avut nesansa ca, la revolutie, sa inlocuim un dictator cu un comunist (vorba fostului sef al Securitatii Iulian Vlad), de aceea si suntem in coada reformelor democratice.

Chiar daca s-a produs alternanta la guvernare, legile proprietatii n-au facut decat sa se mute dintr-o extrema in alta, fara sa rezolve problema. Cele din timpul regimului Iliescu erau special facute sa le dea castig de cauza politrucilor si profitorilor de revolutie. Celelalte, facute de CDR, prevedeau restituiri practic imposibile.

De aceea s-a si ajuns la asa-zisa "solutie" cu Fondul Proprietatea, care, iata, a dat deja nastere unor speculatii halucinante. E foarte probabil sa se repete experienta cu cupoanele, unde puzderia de mici actionari s-a ales cu praful de pe toba.

Marii speculanti (unii dintre ei rodati in celebre escrocherii cu fonduri de investitii, dar facuti scapati de Justitie) freamata in asteptarea actiunilor. Se intrevad castiguri fabuloase pentru smecheri si, probabil, acelasi praf de pe toba pentru despagubiti.

Cat despre piata imobiliara, ea se mentine intr-o criza interminabila tocmai pentru ca o sumedenie de imobile si terenuri sunt blocate de procese, revendicari etc. Ma rog, si agentiile imobiliare isi aduc un aport consistent la cresterile artificiale de preturi, din motive de comision, ca apoi tot ele sa se vaite ca nu mai cumpara nimeni.

Una peste alta, in al saptesprezecelea an de la revolutie si in prag de integrare europeana, vraistea din patria noastra pare mai teribila ca oricand.

Am punctat mai sus doar subiectul proprietatii pentru ca proprietatea este temelia oricarei economii de piata veritabile, dar se pot gasi nenumarate exemple din oricare alt domeniu. Pretutindeni acelasi haos.
Romania: greu de trait.

Romania Libera